Gabi Luncă

Gabi Luncă (n. 16 octombrie 1938, Vărbilău, România), este o cunoscută solistă de muzică lăutărească de etnie romă (țigănească). Persoana publică, politician, cetățean de onoare^[Unde?], misionar creștin, filantrop.

Biografie

S-a născut la data de 16 octombrie 1938 în comuna Vărbilău, județul Prahova, într-o familie cu șase copii. Când avea doar trei ani și jumătate, mama ei a murit. A fost crescută de o mamă vitregă care se purta foarte urât cu ea. Talentul muzical îl moștenește de la tatăl ei, Dumitru Luncă, violonist în cadrul Orchestrei Armatei din Ploiești.
Devine cunoscută încă de la 17 ani, când era angajată la Orchestra Flacăra Prahovei din Ploiești. Încă de atunci, artista și-a definit foarte clar genul muzical: muzica orășenească lăutărească. Doi ani mai târziu primește o telegramă din partea Casei de discuri Electrecord, în care este invitată să înregistreze primul ei album, cu doar patru piese. Melodia de rezistență a fost „Dă-mi drumul nevastă-n casă.” Și acum versurile „Dă-mi drumul nevastă-n casă/ C-afară plouă și varsă/ Și mă udă la camasă” mai sunt fredonate. După acest moment începe fascinanta poveste a interpretei Gabi Luncă.

Debutul artistic

Începe să cânte în anul 1951, alături de tatăl său, violonistul Dumitru Luncă, iar după 1953 devine solista orchestrei de muzică populară a Clubului Muncitoresc din Băicoi. În 1955 începe colaborarea cu Ansamblul Folcloric al Clubului 1 Mai, Ploiești, dirijor fiind în perioada respectivă acordeonistul Sile Ungureanu.
În perioada 1955 - 1957 are și câteva colaborări și cu Orchestra „Flacăra Prahovei" a Filarmonicii din Ploiești, dirijată de violonistul George Botez (fiul „diseur"-ului și tangoistului interbelic Titi Botez).
În 1955 înregistrează prima dată la Radiodifuziunea Română, unde debutează cu melodia „Pe deasupra casei mele”, acompaniată de Orchestra de muzică populară Radio dirijată de Victor Predescu.
În 1959 este invitată de Ionel Budișteanu să înregistreze primele trei piese la Electrecord: Am un pom în bătătură și M-am jurat că nu mai beau.
Realizează numeroase alte înregistrări la Electrecord în perioada 1960-1965, apărute pe câteva ebonite și două discuri mici, colaborând cu importanți șefi de orchestră precum Nicu Stănescu, Zisu Georgescu sau Florian Economu.

Cariera artistică

În 1964 se căsătorește cu acordeonistul Ion Onoriu, alături de care începe să înregistreze din 1970. În perioada 1965 - 1972 continuă să înregistreze un EP și un LP cu frații Gore (în 1965, respectiv 1967) și două LP-uri cu orchestra condusă de violonistul Constantin Mirea, colaborând în această perioadă cu instrumentiști de prestigiu ca Nicolae Florian, Nicolae Vișan, Nicolae Crăciunescu și Marcel Budală.
Începând cu 1973 practic toate înregistrările de până la sfârșitul carierei sunt realizate alături de formația lui Ion Onoriu, orchestră căreia se alătură mai târziu clarinetistul Mieluță Bibescu, trompetistul Costel Vasilescu și țambalistul Toni Iordache.
Gabi Luncă a fost invitată special de președintele României, Nicolae Ceaușescu, să-i bine dispună pe guvernanții ce se aflau în vacanță la Comorova. Versurile „Un părinte poate crește/7-8 copii sau 10/ Dar 10 cu minte nu pot ține un părinte” au făcut-o pe Elena Ceaușescu să plângă în hohote.
În 1980 are primul său concert în străinătate (Israel), urmând alte turnee, semnificative fiind cel din Berlin (1982) și cel din New York (1983).
În 1990, organizează împreună cu Ion Onoriu cel mai mare concert de muzică lăutărească urbană (mahala) din istoria României, pe stadionul Dinamo, aici impunându-se și ca lideri ai etniei rromilor în prima jumătate a anilor `90.
În 1992, alături de Ion Onoriu lansează primul album de muzică lăutărească-religioasă, prezentând-o în două turnee, în Paris și Madrid. Din 1993, Gabi Luncă nu mai cântă decât la slujbele Bisericii Penticostale din București retrăgându-se complet de pe scena muzicală lăutărească.
În 2007, într-un interviu acordat celor de la Jurnalul Național, cântăreața mărturisea:

„Am interpretat multe cântece alături de orchestra de muzică populară condusă de maestrul violonist Constantin Mirea și Ionel Budișteanu, am fost susținută de instrumentiști ca Nicolae Florian, Marcel Budală, Titi Coadă, Mieluță Bibescu sau Toni Iordache, care cântau în orchestra condusă de Ion Onoriu. Și nu pot să uit nici o secundă de cunoscuții frați Gore.”

A fost răsplătită cu diplome de recunoaștere pentru întreaga activitate artistică.

Stilul interpretativ

Alături de Dona Dumitru Siminică, Romica Puceanu și Victor Gore, Gabi Luncă aparține generației „clasice” a muzicii lăutărești urbane (mahala). Aparținând celei de-a doua generații de interpreți ai muzicii de metisaj cultural între țigani și români (a treia după unii etnomuzicologi), ce o face pe Gabi Luncă să strălucească sunt „vibratourile dulci”.
Numită de fani „rroma de mătase” și de critici „marea doamnă” a muzicii românesti, Gabi Luncă a fost comparată cu Edith Piaf, iar jurnalista germană Grit Friedrich, specialistă în cultura Europei de Est, concluzionează:  „Vocea de argint a lui Luncă, cântecul său ușor încordat au fost de multe ori copiate, însă nimeni nu a reușit să o egaleze.“                                                      
Abia la finele anilor ’90 înregistrările de la Electrecord ajung în Marea Britanie și intră în atenția postului de radio BBC, cu albumul „Gabi Luncă - Sounds From A Bygone Age Vol. 5” (Cântece dintr-o altă vreme - n.r.). Această „grande dame” a muzicii lăutărești cucerește scena muzicii world, fiindcă interpertările sale au fost dintotdeauna considerate „ieșite din timp.“ În anul 2002 este nominalizată la Premiul The Listeners Award, acordat la categoria World music.
Realizatorul unui articol din anul 2004, precizează: „Gabi Luncă este o legendă. A renunțat la muzica lăutărească pentru a deveni misionar. Cu toate acestea, a fost nominalizată, anul trecut, la premiile BBC, înaintea lui Goran Bregovici, Manu Chao și a lui Peter Gabriel.”
Principala diferență între aceasta și ceilalți membri ai scenei lăutărești în perioada sa de glorie (1946 - 1979) a fost ca în viața particulară a fost un om echilibrat, ducând o viață de izolare familială și fără excese.
Activitate religioasă
A refuzat cu îndârjire să mai cânte melodiile care au făcut-o celebră. Deși din anul 1992, cei doi soți s-au hotărât să cânte numai pentru Dumnezeu, în cadrul adunărilor religioase, la evanghelizări și emisiuni Radio-TV creștine, muzica populară și lăutărească pe care au interpretat-o mai bine de 30 de ani, încă mai continuă să apară pe CD-uri, tv. și internet. Casa de discuri Electrecord o solicită pentru noi înregistrări.
În prezent, este misionar și cântă chiar pentru deținuți, la orfelinate, căminele de bătrâni, pentru ajutorarea acestora fiind mereu în căutare de sponsori.
     Activitate politică
A fost invitată la Palatul Cotroceni de Președintele României, Ion Iliescu, în anul 1991.
A fost invitată la Palatul Cotroceni de Președintele României, Traian Băsescu, în anul 2008.
La Palatul Parlamentului, pe 2 septembrie, 2007 a fost votată Președinta Camerei Naționale a Reprezentanților Rromilor.
Într-un articol din data de 23 Noiembrie 2007, Romii Pro-Europa, se face de cunoscut faptul că, Elena-Gabriela Onoriu este persoana cu care Partida Romilor Pro-Europa își deschide lista de candidați pentru euroalegeri.
Cetățean de Onoare al Comunelor: Vărbilău jud. Prahova, Șiria jud. Arad.
În prezent este misionar creștin penticostal.

Irina Loghin

Irina Loghin (supranumită regina muzicii populare,^[1][2][3] n. 19 februarie 1939, Gura Vitioarei, județul interbelic Prahova) este o renumită interpretă de muzică populară. A fost, pe rând, solistă a ansamblului Ciocârlia, Barbu Lăutaru și Ciprian Porumbescu. Cu o bogată activitate concertistică și cu un număr mare de evidențieri discografice, Irina Loghin a cântat o lungă perioadă de timp și în străinătate.
În octombrie 1998 s-a înscris în Partidul România Mare (PRM).^[4]
În legislatura 2000-2004 a fost deputat iar în legislatura 2004-2008 a fost senator român, ales în județul Giurgiu, pe listele partidului PRM^[5], calitate în care a încercat să ajute artiștii români și bătrânii, dar nu a mai dorit să candideze pentru un al doilea mandat de senator din cauza eșecurilor în acest plan.
Irina Loghin este căsătorită cu fostul campion la lupte greco-romane Ion Cernea și este mamă a doi copii, Ciprian și Irinuca.

Discuri vinil editate de Electrecord (1965 - 1995)

• 1965 - „Măi bădiță, de pe grui"
• 1966 - „Foicică din ponoare"
• 1967 - „Merișorii"
• 1967 - „Bădiță, de dorul tău"
• 1968 - „M-au cerut, la maica, doi"
• 1970 - „Pe drumul căruțelor" cu B. Sinulescu
• 1972 - „Întoarce-te, bade-n sat"
• 1973 - „Cine n-are dor, pe lume"
• 1974 - „Rămâi, mândruțo, cu bine" cu B. Sinulescu
• 1974 - „Cei trei brazi, de la Sinaia"
• 1974 - „Cerui sfatul florilor"
• 1975 - „Spune, măiculiță, spune"
• 1977 - „Miorița"
• 1978 - „Pe munții de piatră" cu B. Sinulescu
• 1982 - „Mugurel de primăvară"
• 1990 - „Să cânt, cu drag, omului"
• 1992 - „Deschide, gropare, mormântul"
• 1994 - „Știi, omule, ce e viața ?"

Filmografie

• 1978 - „Rătăcire"
• 1982 - „Amurgul fântânilor" (Nu a rulat din cauza interdicției)

Premii și distincții

În duet cu Ion Dolănescu

Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistei Irina Loghin i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică”.^[6]
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Irina Loghin la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.^[7] El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D - „Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.^[8]
În mai 2014, Irina Loghin a fost decorată cu Ordinul de Onoare de către președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti.^[9]

Referințe

1. ^ Adriana Stanca. „Irina Loghin, la 74 de ani. "E frumoasă viața de artist, dar pretinde multe sacrificii". Povestea "Reginei muzicii populare românești" - Gandul”. Gandul.info. Accesat la 20 mai 2014.
2. ^ „La mulți ani, Irina Loghin! Cea mai iubită cântăreață de muzică populară împlinește o vârstă rotundă”. Click.ro. Accesat la 20 mai 2014.
3. ^ „Regina muzicii populare a venit la Chisinau. Ce concert de exceptie iti pregateste - VIDEO - Acasa in Moldova”. Acasatv.md. Accesat la 20 mai 2014.
4. ^ Irina Loghin s-a dat cu Vadim, 4 octombrie 1998, Evenimentul zilei, accesat la 11 august 2012
5. ^ „STRUCTURA PARLAMENTULUI ROMÂNIEI 2000-2004”. Cdep.ro. 19 februarie 1939. Accesat la 20 mai 2014.
6. ^ Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea ordinului „Meritul Cultural” clasa I ansamblului de cîntece și dansuri „Ciocîrlia”, al Ministerului Afacerilor Interne, a titlului de „Maestru emerit al artei din Republica Socialistă România” directorului artistic al ansamblului, colonel Constantin-Viorel C. Doboș, precum și a ordinului „Meritul Cultural” și a medaliei „Meritul Cultural” unor membri ai acestui ansamblu, publicat în Buletinul Oficial nr. 109 din 22 decembrie 1967.
7. ^ Decretul nr. 977 din 29 noiembrie 2002 privind conferirea unor decorații naționale, text publicat în Monitorul Oficial nr. 911 din 14 decembrie 2002.
8. ^ Decretul nr. 36 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Cultural, text publicat în Monitorul Oficial nr. 172 din 27 februarie 2004.
9. ^ „Interpreta Irina Loghin a fost decorată de Nicolae Timofti cu Ordinul de Onoare (GALERIE FOTO)”. Publika .Md. 15 mai 2014. Accesat la 20 mai 2014.

Maria Lătărețu

Maria Lătărețu (n. 7 noiembrie 1911, Bălcești, Gorj — d. 27 septembrie 1972, Românești, județul Botoșani) a fost o cântăreață română de muzică tradițională și muzică populară. A fost una dintre cele mai îndrăgite interprete din domeniu, fiind numită pe rând: Privighetoarea Gorjului, Crăiasa cântecului românesc, Prințesa cântecului popular românesc^[1][2][3] sau Ella Fitzgerald a României.^[4] În cariera sa a susținut un număr mare de concerte, a realizat numeroase înregistrări discografice și a participat la un număr mare de emisiuni de radio și TV.

Cuprins

• 1 Viața și cariera artistică
• 2 Distincții
• 3 Aprecieri
• 4 Decesul
• 5 Discografie
• 6 Note, referințe
• 7 Bibliografie
• 8 Vedeți și
• 9 Legături externe

Viața și cariera artistică

Încă din copilărie, Maria Lătărețu a cântat la hore, nunți, petreceri boierești etc. La 13 ani fratele artistei, Ioniță Borcan, îi cumpără o chitară și o învață să se acompanieze.
În 1928 se căsătorește cu vioristul Mihai (zis Tică) Lătărețu din comuna Lelești și cântă împreună în mai toate satele din Gorj.
Ajunge pentru prima oară în București în 1933 unde cântă pentru o scurtă perioadă de timp la localul „La fânăreasă”, întorcându-se apoi în Gorj.
În 1937 este descoperită în Gorj de o echipă de folcloriști alcătuită din Constantin Brăiloiu, Harry Brauner, Tiberiu Alexandru și Mihai Pop. Încântați de vocea, stilul și de repertoriul său tradițional, au invitat-o la București pentru a o înregistra.
Primele înregistrări ale Mariei Lătărețu au fost efectuate, pe cilindri de fonograf, la data de 19 iulie 1937. Apoi, pe 13 septembrie 1937, înregistrează la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea artistică a Arhivei de Folclor a Societății Compozitorilor Români (Arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” de azi). Cântă prima oară la Radio București pe 29 august 1937.^[5]
Cântă la localul lui Marcu Căciularu (din strada Vespasian, zona Gării de Nord) în 1937, la „Luna Bucureștiului” în 1938 și în perioada 1939-1949 la „Dorul Ancuței”, restaurant de lux din strada Alexandru Lahovari, frecventat de diferiți artiști – scriitori, compozitori, actori. La acesta din urmă a fost angajată la recomandarea lui Constantin Brăiloiu.
Cântă cu taraful soțului ei până în 1949, când devine prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor. De aici se pensionează în 1966.
Întreprinde numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate: Polonia, Cehoslovacia, U.R.S.S., Egipt, Siria, Elveția, Turcia, Ungaria, Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Iordania.
De-a lungul carierei sale a cântat cu mari șefi de orchestră și dirijori: Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Radu Voinescu, George Vancu, Ion Luca-Bănățeanu, Florea Cioacă, Constantin Mirea, Nicu Novac.

Distincții

• medalia A cincea Aniversare a Republicii Populare Române, acordată pentru meritele deosebite în promovarea melosului popular (1952)
• Ordinul „Muncii”, clasa a III-a (1954)
• titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.^[6]
• Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a (1968)^[7]

Aprecieri

„Eram cu dascălul meu, Constantin Brăiloiu.
Plaiuri gorjenești.
Un conac de odinioară.
Maria Lătărețu.
Neașteptată și minunată clipă cu soarele în suflet.
Frumoasă peste măsură. Tulburătoare privire.


plină de gingășie, scăldată în bunătate și omenie.
Acompaniindu-se cu chitara, îngânată de cinci muzicanți populari, Maria se întrece cu păsările cerului, răspunde privighetorilor, șopotului izvorului, foșnetului frunzelor. Clopoțel de cristal, glasul limpede și pătrunzător te poartă dincolo de vremuri, peste lacrima și bucuria omenirii”

—Harry Brauner, etnomuzicolog^[8]

„Maria Lătărețu este una dintre cele mai autentice reprezentante ale cântecului lăutăresc oltenesc. Folcloriștilor le este cunoscută de multă vreme. Cântecele ei, chiar din discurile pe care le-a făcut Constantin Brăiloiu, au trecut hotarele țării ajungând și în străinătate. Îmi amintesc că odată, vorbind cu un folclorist suedez, mi-a spus că la Radio Stockholm se dă din când în când «Doina oltenească» a Mariei Lătărețu, piesa fiind considerată unul din cele mai frumoase cântece din lume.
Calitatea ei deosebită este că păstrează stilul autentic gorjenesc pe care îl interpretează cu multă delicatețe, cu multă suavitate. Pe lângă faptul că este o bună interpretă, ea își compune singură textele, adică creează la cântecele învățate în tinerețe variante despre care putem spune că sunt ale Mariei Lătărețu.”

—Mihai Pop, folclorist^[1]

La Moscova, a cântat vreme de un an cu contract, la restaurantul de artă culinară românească „Dunărea”. A dat spectacole îndelung aplaudate la „Balșoi Teatr”, ocazie cu care l-a cunoscut pe Aram Haciaturian, marele compozitor al baletului „Spartacus”. Acesta i-a spus într-o seară artistei că afișul de la Dunărea trebuie modificat:

„Pe el nu trebuie scris «În această seară cântă Maria Lătărețu» ci «În această seară cântă Crăiasa cântecului românesc».”

—Aram Haciaturian, compozitor^[9]

„Oricine și-ar lua osteneala să o compare cu vestitele cântărețe de altădată ale Gorjului, în frunte cu Ioana Zlătaru din Runcu și Ioana Piper din Arcani, al căror glas ni-l păstrează memoria discului, va pricepe că Maria Lătărețu a fost – mai mult decât o cântăreață de talent – creatoarea unui nou stil de cântare, care – prin ea – a făcut școală.”

—Tiberiu Alexandru, etnomuzicolog^[10]

„Plăcută la vedere , cu gropițe ascunse în colțul buzelor, cu dinți de mărgăritar și cu ochii de licurici, Marița e o autentică țărăncuță din Gorj, care știe să zică minunat o sumedenie de cântări de un farmec deosebit. Marița n-are voce mare. Însă, tradiția sau poate un instinct miraculos, o ajută să înlocuiască această lipsă prin simplicitatea cu care intonează fraza muzicală și prin calitatea de dicțiuni. Această din urmă însușire e de altfel de o mare însemnătate, deoarece textul pe care îl zice Marița te încântă, pe cât te dezmiardă cântecul. Rămâi uimit de fantezia și în același timp de echilibrul și delicatețea de simțire ce se revarsă din versurile cântate și care pot figura cu cinste într-o crestomație populară.”

—Mihail Jora, compozitor și dirijor^[11]

„De data aceasta am stat în Iugoslavia mai mult. Pretutindeni am constatat un interes sporit pentru ascultarea cântecelor interpretate de dumneavoastră la radio, pe discuri sau de la imitatori. Se poate spune că toți cei care vorbesc românește vor fi știind altele, mai mult sau mai puțin despre România – dar despre Maria Lătărețu știu în mod sigur cu toții. Este plastică relatarea unui om simplu care spunea cam așa «Păi, Maria cântă cam în toată ziua la noi în sat... la radioul nostru». În altă parte din Iugoslavia, unii români din Banat s-au plâns că nu apucă să cumpere discuri aduse din România din cauză că românii din Serbia le-o iau înainte cumpărând mai cu seamă discurile cu cântecele Mariei Lătărețu.”

—Sava Iancovici, folclorist^[12]

Decesul

În septembrie 1972, Maria Lătărețu a pornit într-un turneu în toată țara, alături de Ion Luican, Laura Lavric și Ionel Schipoancă. Moare, din cauza unei congestii cerebrale, pe 27 septembrie 1972, în culise, după ce și-a susținut recitalul, la căminul cultural din comuna Românești (județul Botoșani). Este înmormântată la cimitirul „Sfânta Vineri” din București.^[13]

Laura Lavric

Laura Lavric (n. 20 septembrie 1946, satul Costișa, comuna Frătăuții Noi, județul Suceava) este o solistă de muzică populară din Bucovina. A participat la nenumărate evenimente și emisiuni (Tezaur folcloric, O vedetă… populară, Teo etc.). Titlurile câtorva creații muzicale ale Laurei Lavric:

• Tare-mi place ca să joc
• Joacă, bădiță, cu foc
• Vai de omul cel sărac
• Struguraș mustos
• La bătută, măi băieți

Discografie

• S-o dat o veste asară (lansat în 2005). Muzică si versuri: folclor, Producător: Roton, Voce: Laura Lavric, Orchestra: Rapsozii Botoșanilor

• S-o dat o veste asară (lansat în 2002). Muzică si versuri: folclor, Producător: RBA, Voce: Laura Lavric, Orchestra: Ciprian Porumbescu din Suceava

• Hai la sârbă moldoveni (lansat în 2000). Muzică si versuri: folclor, Producător: RBA, Voce: Laura Lavric, Orchestra: Ciprian Porumbescu din Suceava

Tudor Gheorghe

Tudor Gheorghe este un cântăreț, compozitor și actor român, născut la 1 august 1945, în comuna Podari, județul Dolj, dintr-o familie de țărani. Copilăria, dar mai ales adolescența, i-au fost dificile. Tatăl, cântăreț la biserică, a fost arestat ca legionar și deținut politic la Aiud.
În perioada comunistă, Tudor Gheorghe a întâmpinat foarte multe opreliști din partea regimului comunist, fiindu-i interzis să concerteze un deceniu, până la Revoluția română din 1989. Artistului i-au fost cenzurate spectacolele, iar în anul 1987, i-a fost interzis să concerteze.^[1] După revoluția din decembrie 1989, Tudor Gheorghe a revenit.

Înainte de 1989

În 1966 a fost angajat la Teatrul Național din Craiova, devenind, la 21 de ani, unul dintre cei mai tineri actori din țară. După rolurile jucate în studenție, a debutat pe scena Naționalului craiovean în rolul Paznicul tânăr din „Cocoșul negru”, de Victor Eftimiu.
Până la adevărata afirmare, ce a urmat peste câțiva ani, a continuat să joace roluri de comedie sau dramă alături de mari actori craioveni ai timpului, în piese ca „Visul unei nopți de iarnă” de Tudor Mușatescu, „D-ale carnavalului” de I. L. Caragiale sau „Doamna nevăzută” de Pedro Calderón de la Barca.
În perioada 1970-1980 și 1980-1990 a jucat în creații de mare profunzime artistică, cum ar fi „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, „Filfizonul pedepsit” de John Vanbrugh, „Unchiul Vanea” de Anton Cehov sau în „Piticul din grădina de vară”, de Dumitru Radu Popescu.
În 1969, după trei ani de lucru asiduu, a ieșit la rampă cu primul său recital, „Menestrel la curțile dorului"”, cu poezia poeților Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Barbu.^[2] După alți doi ani de studii aprofundate, făcute la Institutul de folclor din București a urmat al doilea recital - „Șapte balade”.
Din 1969, anul primului recital și până în 1996, Tudor Gheorghe a realizat nu mai puțin de 22 spectacole de muzică și poezie.
Succesul, cariera și evoluția lui Tudor Gheorghe pot părea „venite de la sine”, dar în spatele uriașului succes se găsesc ani de munca înverșunată, de studiu intens și de multe opreliști și nevoi. I-au fost cenzurate, totodată, spectacolele, în anul 1981 (http://jurnalul.ro/stire-jurnalul/povestea-unui-spectacol-interzis-522174.html), când spectacolul „Pe-un franc poet”, pe versuri de Ion Luca Caragiale, a fost oprit imediat după premieră.

După 1989

În 1992 Tudor Gheorghe a avut primul spectacol după revoluție, numit „Cântece cu gura închisă”. A revenit pe scenă în 1998, și din 1999 a început seria de spectacole „Anotimpurile poeziei românești” în colaborare cu dirijorul Marius Leonard Hristescu.^[3]
În 2006, între 29 mai și 4 iunie, Tudor Gheorghe a susținut la Sala Palatului o serie maraton de concerte, intitulată „Săptămâna risipitorului de frumuseți”. Seria a fost compusă din 7 concerte:

• Primăvara simfonic - 29 mai
• Toamna simfonic - 30 mai
• Petrecerea cu taraf - 31 mai
• Diligența cu păpuși - 1 iunie
• În căutarea dorului pierdut - 2 iunie
• Iarna simfonic - 3 iunie
• Vara simfonic - 4 iunie^[4][5]

În noiembrie 2006 artistul a prezentat în premieră spectacolul „Calvarul unei inime pribegi”, început cu cântece din anii 1930, cântate de artiști precum Cristian Vasile și Jean Moscopol. Pe lângă cântecele epocii în spectacol sunt citite și câteva anunțuri din ziarele din acea perioadă, cu scopul de a recrea mai complet imaginea acelor ani. În 2007 a fost lansat și albumul cu acest spectacol.
În noiembrie 2007 în spectacolul „Parfumul nebunelor dorinți” se continuă prezentarea muzicii anilor 1930, începută în „Calvarul unei inime pribegi”.
„La margine de imperii” este alt spectacol al lui Tudor Gheorghe, desfășurat în martie-aprilie 2008. Spectacolul este dedicat singurei regiuni din această țară care a fost sub mai multe imperii. Muzica este mai puțin cunoscută, culeasă și prelucrată dintr-o carte apărută doar în limba germană. „Rumanische Volkslieder aus der Bukowina” de Matthias Friedwagner, apărută în 1938 conține 530 de partituri muzicale și versuri culese din Bucovina, între anii 1902-1916, la inițiativa Ministerului Culturii, din Viena.
Anul 2008 îl readuce pe îndrăgitul artist într-o piesă de teatru după aproape zece ani de la ultima apariție.^[6] Tudor Gheorghe apare în musicalul Omul din La Mancha, la numai câteva zile de la premiera altui spectacol - „Taina cuvintelor”. Omul din La Mancha este un musical dupa cartea lui Dale Wasserman, care, la rândul său, își inspiră povestea după romanul de secol XVII al lui Miguel de Cervantes - „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”.
Astăzi Tudor Gheorghe își continuă cariera începută în 1966, susținând în continuare recitaluri în țară și străinătate și interpretând roluri pe scena Naționalului craiovean.

Nicolae Furdui Iancu

Nicolae Furdui Iancu (n. 26 octombrie 1955, sat Poiana, comuna Sohodol, județul Alba) este un cântăreț român de muzică populară, adevărat simbol al munților Apuseni și al județului Alba. Cu vocea dumnealui puternică, minunat timbrată, a cucerit o multitudine de fani și, totodată, și prin repertoriul deosebit căruia îi sunt definitorii elementele spațiului mitic românesc, stările cu care țăranul român se confruntă și evenimentele importante din viața acestuia. Are bucuria de a-și face apariția pe scenă alături de copiii dumnealui.

Nicolae Furdui Iancu s-a născut în satul Poiana, comuna Sohodol. La vârsta de cinci ani s-a stabilit cu părinții la Abrud. Aici, în Abrud, va urma școala primară și Liceul Pedagogic de Învățători. A studiat la Institutul pedagogic, secția română-franceză, din Oradea iar mai târziu, a absolvit Facultatea de Psihologie și Asistență Socială din cadrul Universității de Vest din Timișoara.
A lucrat în învățământ până în 1989.^[1]
Este căsătorit cu Daniela Furdui-Iancu si are doi copii, Maria și Tudor.


Activitatea muzicală

Ca muzică populară a debutat la sfârșitul anilor ’70, la Festivalul de Folclor din Drobeta Turnu-Severin, unde a câștigat premiul I.
În 1985 a avut prima apariție televizată, în cadrul emisiunii „Tezaur folcloric”, de la TVR. A câștigat, în același, Festivalul de Folclor „Steaua Dunării” din Galați și a obținut, apoi, marele premiu la concursul „Floarea din Grădină”.
A înființat în anul 1987 la Alba-Iulia grupul folcloric „Crai Nou”.


Discografie

A plecat moțu în țară A venit aseară mama Așa beau oamenii buni Așa-i românul Bata-l Dumnezeu să-l bată Calce-l nevoia vinars Cântec moțesc de nuntă Când era tânăr odată Când m-ajunge câte-un dor Cât oi fi și oi trăi Cea Joian, hai Mândrean Cetera și glasul meu Cine n-are nici un dor Coace Doamne prunele Crenguța ruptă de vânt Cucule de peste vii Cucuruz cu frunza-n sus De tri zile tăt venim De-ar veni primăvara

De-ar fi mândra sâmbătă De-aș fi iarăși fecior Din Poiana pâna-n Vad Draga mamii de bălaie Dragu-mi mie să joc După deal răsare luna Eu mă duc, codrul rămâne Gugulan cu car de mere Hai să-ntindem hora mare Hopa una Iar-am apucat la bere La omu' cu suflet bun Lângă moara din Săsciori M-o făcut mama fecior Mărită-te, mândra mea Mireasă, drăguții tăi N-are codrul rămurele Naltă-i mândra și subțire Noi suntem români

Nu mă bate Doamne rău Nu uita că ești român Oare cum face doru Pagubă c-am bătrânit Pe Valea Ampoiului Pentru hoțu' care fură Pentru lelea dezmierdată Țarina de la Găina Tăt așa, tăt așa Treceți batalioane române Carpații Uiu, iu pe Dealu' Gol Pentru ochii mândrei mele Săracii dușmani Țarina buciumănească Viață tu ești numai dor Zorile

Premii și distincții (selecție)^[2]

• Premiul I la faza republicană a „Festivalului Artei Studențești” 1977-1978
• Premiul I la toate finalele Festivalului Național „Cântarea României”
• Marele Premiu pentru creație și interpretare la Festivalul – concurs de folclor – Mehedinți – 1984
• Trofeul „Floarea din Grădină”, concurs organizat de Televiziunea Română
• „Steaua Dunării” – Galați 1985
• Călan – Hunedoara -1985
• Marele Premiu – „Toporașul de Aur” – Zakopane – Polonia 1991
• la 7 februarie a primit Ordinul ”Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer la categoria „Arta Spectacolului” în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului, conferit de Președintele României
• Trofeul de Excelență „Zece Pentru ROMÂNIA” – pentru întreaga activitate – Realitatea TV 2010
• Trofeul „Cel mai iubit” interpret de muzică populară din România, în cadrul emisiunii „Surprize, Surprize” difuzată de Televiziunea Română 2003
• Diploma „Zece Pentru ROMÂNIA” – pentru cel mai bun interpret vocal – Realitatea TV – 2007, 2008, 2009
• Premiul „România Internațional” pentru promovarea cântecului istoric și pentru transformarea sintagmei „Nu uita că ești român!” într-un adevărat crez al românilor de pretutindeni – 2003
• Premiu de Excelență pentru Grupul Folcloric „Crai Nou” la „Gala Premiilor Antena Satelor” Radio București – 2003
• Diplomă de Excelență cu ocazia Jubileului TVR (50 de ani) – pentru rolul avut în istoria Televiziunii Române – 2006
• 1994 a primit „Premiul criticii muzicale” – pentru autenticitatea în domeniul interpretării muzicii populare românești – acordat de Fundația Jora a Uniunii criticilor redactorilor și realizatorilor muzicali din România
• Trofeul „ROmândria” – acordat în cadrul ediției speciale a emisiunii „Duminica în familie” difuzată de Antena 1 la 1 Decembrie 2009, titlul de Cetățean de onoare al Municipiului București – 1 decembrie 2001
• Diploma de Excelență din partea Instituției Prefectului Județului Alba – pentru cel mai de seamă și îndrăgit reprezentant al județului Alba
• Diploma de Excelență cu Medalie Jubiliară de Aur din partea Facultății de Științe Economice din cadrul Universității de Vest din Timișoara în 8 noiembrie 2007
• Diplomă de Excelență din partea Municipiului Alba Iulia
• Cetățean de Onoare al orașului Abrud în 1999
• Diplome de Onoare din partea Ministerului Apărării Naționale – 2002, 2003, 2004 etc.
• Diplomă de Onoare – pentru excepționala contribuție adusă la propășirea idealului de unitate a spiritualității românilor din Serbia – conferită de către Comunitatea Românilor din Serbia – 2007.
• Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Nicolae Furdui Iancu la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.^[3] El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului

Ion Dolănescu

Ion Dolănescu s-a născut în satul Perșinari, județul Dâmbovița.^[1]
În 1961 a urmat-o pe Maria Tănase într-un turneu de două-trei săptămâni prin județul Dâmbovița. A debutat la 18 ani, la Casa de Cultură din Târgoviște. În 1966 a absolvit Liceul Ienăchiță Văcărescu din Târgoviște și a urmat cursurile Școlii Populare de Artă.^[1] În 1966 devine solist la ansamblul „Ciocârlia”.^[3]
A fost căsătorit întâi cu Iustina Băluțeanu, iar apoi cu Maria Ciobanu, cu aceasta din urmă nefiind căsătorit și în acte. Cu a doua soție are un fiu, Ionuț Dolănescu, însă căsătoria nu a durat. În 1975 i se naște al doilea copil, Dragoș Carlos, a cărui mamă este Margarita Valenciano, din Costa Rica care atunci era studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj.^[2][3] Ionuț este și el un cunoscut cântăreț de muzică populară, iar Dragoș Carlos și-a făcut și el studiile în România, actual fiind psiholog în Costa Rica și având doi copii, nepoți ai lui Ion Dolănescu: Maria de Isus, născută în 2001 și Ioan Angel Dolănescu-Bravul, născut în 2005.^[3] Din partea lui Ionuț are un nepot, pe Vlad, născut în 2008.^[4]
A fost deputat în legislatura 2000-2004, ales în județul Ilfov pe listele PRM. În cadrul activității sale parlamentare, a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Slovacia și Lituania. A renunțat la activitatea politică deoarece a considerat că n-a reușit să facă prea mult pentru artiști.^[3]
La începutul anului 2006, Ion Dolănescu s-a declarat dezamăgit de cele lumești și a spus că va renunța la (aproape) toate lucrurile efemere pentru a-și închina viața lui Dumnezeu.^[2]
A încetat din viață la data de 19 martie 2009 la ora 16:05 în urma unei afecțiuni cardiace.^[2] Este înmormântat la cimitirul Bellu din București.^[5]
Pentru activitatea sa, Ion Dolănescu va fi numit, post mortem, cetățean de onoare al comunei sale natale, Perșinari, iar Căminul Cultural din localitate îi va purta numele.^[6]

Controverse

Înainte de 1989 a fost acuzat de câștiguri ilicite, Ioana Radu intervenind la Nicolae Ceaușescu în favoarea lui, însă o perioadă de timp a fost considerat persona non-grata.^[3] Acest episod a inspirat celebrul șlagăr „Banii mei munciți cu gura mi i-a luat Procuratura”.^[7]
O perioadă de timp relațiile dintre el și Ionuț Dolănescu au fost foarte reci, deoarece acesta se împăcase cu mama sa și refuzase să se căsătorească cu Irinuca Loghin.^{[2][nefuncțională]}

Moștenirea artistică

Pe aceeași scenă cu Irina Loghin și Mihai Mălaimare

Ion Dolănescu a înregistrat, de-a lungul carierei sale, nu mai puțin de 50 de albume, pe discuri de vinil și CD.^[3][8] A fost un interpret cu o discografie semnificativă, cu numeroase înregistrări la radio și televiziune și cu o bogată activitate concertistică. Multe melodii le-a interpretat în duet cu Ionuț Dolănescu și cu Maria Ciobanu, atât mai demult, cât și în ultimul timp, în care se împăcase și el cu ea. A mai colaborat și cu Ionela Prodan și Elena Merișoreanu.^[1]
Câteva cunoscute piese muzicale ale lui Ion Dolănescu:

• „M-am născut lângă Carpați -.-”^[2]
• „Gorjule, grădină dulce”^[2]
• „De când sunt pe-acest pământ”^[2]
• „Mândro, când ne iubeam noi”^[2]
• „Să-mi trăiască nevestica”^[2]
• „Neuitata mea, Maria”^[2]
• „Au, lele, vino-ncoa” (duet cu Maria Ciobanu)
• „Face-m-aș privighetoare” (duet cu Maria Ciobanu)
• „Pe sub dealul cu izvorul” (duet cu Maria Ciobanu)

Discografie parțială

Discuri 7 inch

• „Spune, maică, adevărat” - Electrecord, EPC 964
• „Ion Dolănescu” - Electrecord, EPC 904
• „Au, Lele, Vino-ncoa” (cu Maria Ciobanu) - Electrecord, EPC 10.087
• „Ion Dolănescu” - Electrecord, EPC 10.014
• „Prin Pădurea Cu Flori Multe” (cu Maria Ciobanu) - Electrecord, EPC 10.120

Albume

• „Ion Dolănescu -.-” - Electrecord, EPD 1229
• „Ion Dolănescu” - Electrecord, EPD 1270
• „Maria Ciobanu și Ion Dolănescu” (cu Maria Ciobanu) - Electrecord, STM-EPE 0828
• „Gorjule, grădina dulce” - Electrecord, STM-EPE 0990
• „Cîntece și balade din țara novacilor”^[3] - Electrecord, STM-EPE 01096
• „Pe drumul căruțelor” - Electrecord, STM-EPE 01520
• „Româncuța mea” - Electrecord, ST-EPE 01689
• „Romanțe și cîntece de petrecere”^[3] - Electrecord, ST-EPE 01743
• „Doi voinici din lumea mare” (cu Tiberiu Ceia) - Electrecord, ST-EPE 02016
• „Mîndro, cînd ne iubeam noi” - Electrecord, ST-EPE 02286
• „Romanțe și Cîntece Îndrăgite” - Electrecord, ST-EPE 02571
• „Am cîntat și-o să mai cînt” (cu Ionuț Dolănescu) - Electrecord, ST-EPE 03835
• „Cântece de nuntă” (cu Ionuț Dolănescu) - Electrecord, EPE 04414
• „Hăulite”^[3]
• „Astăzi e ziua ta” (cu Maria Ciobanu).^[1]

Compilații

• „Ion Dolănescu” - Electrecord, STC 00223
• „Ion Dolănescu” - Electrecord, STC 00265
• „Discul De Aur” 2009 - Intercont Music, Jurnalul Național

A primit Discul de aur 1970/1996 pentru întreaga activitate

Ileana Ciuculete

Ileana Ciuculete (n. 20 septembrie 1952, Gubaucea, România – d. 14 martie 2017, București, România) a fost o interpretă română de muzică populară din zona Olteniei. În întreaga ei carieră a înregistrat 30 de discuri și a fost premiată în România cu 3 discuri de aur și un disc de platină, iar în Serbia cu 1 disc de aur.
A murit în 2017^[1] de o ciroză hepatică dezvoltată dintr-o hepatită C netratată la timp.^[2]

Discografie

1975 - De ce-i lăsat dorul dor - cu Valeriu Sfetcu 1977 - M-am născut la Vânju-Mare - cu Valeriu Sfetcu 1979 - Primăvara-nfloare dorul - cu Valeriu Sfetcu 1981 - Într-o zi de mai cu soare 1983 - Cântece de voie bună - cu Valeriu Sfetcu 1984 - Tinerețe nu pleca 1985 - Autografe muzicale - cu alți interpreți 1985 - Vorbește lumea vorbește 1987 - Puiul meu de-atâta vreme 1988 - Bobocel de trandafir 1989 - Eu le-am spus ochilor mei 1991 - Melodii îndrăgite - cu Aurel Ciuculete 1992 - Vorbesc dușmanii de mine 1993 - Scoate țigancă ghiocul 1994 - Într-o seară de Crăciun - cu Cristian Ciuculete

1996 - Neicuță din Calafat 1997 - N-aș zice că nu mi-e bine 1998 - Best of 1999 - Asta sunt, n-aveți ce-mi face 2000 - Sunt muiere iubăreață 2001 - Am venit cu drag la voi 2002 - Hai bărbate taci, taci, taci 2003 - Cântă nașa cu fina 2004 - Ciupe neică binișor 2005 - Ciorba de curcan 2006 - Prost ai fi dacă mă crezi 2007 - Didu lidu 2009 - Banii, banii se câștigă 2011 - Pân` la tine mândro la sălaș 2013 - Din Timoc la Chișinău

Maria Ciobanu

Maria Ciobanu (n. 3 septembrie 1937, Roșiile, județul Vâlcea) este o interpretă de folclor românesc. Repertoriul său cuprinde peste 500 de piese înregistrate pe discuri la Radio și TV: „Lie ciocârlie”, „Aurelu’ mamii”, „Vântul de vară mă bate”, „Lângă poartă am un tei”, „Cei mai frumoși ani ai mei”, „Ce n-aș da să mai fiu mică”, „Roata mare” ș.a. A fost căsătorită cu Ion Dolănescu.

Activitate profesională

• Debut pe Scena Ateneului Român alături de Orchestra “Barbu Lăutaru” a Filarmonicii “George Enescu” (1961)
• Solistă Ansamblul “Ciocârlia” (1962-2004)
• Colaborează cu toate marile orchestre de muzică populară din țară, cântând sub bagheta unor dirijori maeștri: Ionel Budișteanu, Paraschiv Oprea, Gheorghe Zamfir ș.a.
• A concertat în toată lumea, cunoscând personalități marcante ale lumii muzicale: Placido Domingo, Jose Careras, Luciano Pavarotti, Viorica Cortez, Roberto Alagna ș.a.

Discografie

Articol principal: Discografia Mariei Ciobanu.

Premii și distincții

• Distinsă de 2 ori cu "Discul de Aur"
• Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Maria Ciobanu la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. ^[1] El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. ^[2]
• Pe 4 iunie 2008, Mariei Ciobanu i-a fost conferit gradul de ambasador al României la ONU.^[3]

În data de 23 octombrie 2014, intr-o ceremonie ce a avut loc la Castelul Peleș din Sinaia a primit din partea Casei Regale a României decorația Ordinul Coroana României în grad de Cavaler cu ocazia celei de-a 93-a aniversări a Regelui Mihai I al României, decorație inmânată de Principesa Moștenitoare Margareta a României.Dupa eveniment a fost urmat un dineu care a avut loc în Sufrageria de Stat a Castelului Peleș. Printre personalitățile care au mai fost decorate s-au aflat Draga Olteanu-Matei și Stelian Tănase, președintele-director general al Televiziunii Române, care au primit Ordinul Coroana României în grad de Ofițer, și interprera de muzică populară Sofia Vicoveanca.

Nicolae Botgros

Maestrul Nicolae Botgros se identifica automat cu Orchestra Națională de Muzica Populara Lăutarii.
Orchestra Națională de muzică populară „Lăutarii” a fost fondată în anul 1970, în cadrul Filarmonicii de Stat din Moldova, de binecunoscutul interpret Nicolae Sulac, dirijori fiind compozitorul si violonistul Mircea Otel, apoi trompetistul Gheorghe Usaci.
Chiar de la început formația a fost în căutarea identității sale, a stilului interpretativ, a unui repertoriu adecvat, fără a se impune plenar în circuitul vieții muzicale.
Considerat un magician al viorii, maestrul Nicolae Botgros a fost numit in 1978 la conducerea Orchestrei Populare Lautarii.

Prima orchestră dirijată de Nicolae Botgros a fost „Ciocârlia” de la Edineț. În 1973 este violonist în Orchestra „Mugurel” a Filarmonicii, apoi la „Joc”, ca în 1978 să devină director artistic și prim-violonist la „Lăutarii”.
Cei mai de seamă artiști ai muzicii populare au cântat cel puțin o dată cu Orchestra "Lăutarii" condusă de maestrul Botgros, printre care se pot enumera, Maria Ciobanu, Sofia Vicoveanca, Irina Loghin, Dinu Iancu Sălăjan, Zinaida Julea și mulți alții.

Cornelia Ardelean Archiudean

Și-a început cariera de profesionist la București, la Casa de Cultură a Sectorului 5, unde a și studiat la Școala Populară de Artă cu profesoara Angela Moldovan.În ajunul Crăciunului anului 1971 a participat la prima etapă a concursului de interpretare a cântecului popular - Floarea din grădină. În iunie 1972 s-a prezentat la cea de-a doua etapă. Dupa castigarea etapei a doua a concursului Floarea din gradina a activat în cadrul Ansamblului folcloric Ciocârlia - rampă de lansare pentru mulți interpreți ai muzicii populare românești. A cântat în multe spectacole cu artiștii de la acest ansamblu folcloric dar si cu alte formatii artistice din București.

Viața personală

După mutarea în orașul Bistrița, s-a căsătorit cu Florentin Archiudean - militar de carieră, fost coleg de bancă în clasele I - IV la școala generală din Ocnița.
La împlinirea frumoasei vârste de 50 de ani și odată cu sărbătorirea a 25 de ani de căsătorie, colegii de breaslă, din Bistrița i-au făcut o frumoasă surpriză, organizând o nuntă de argint minunată la cercul militar Bistrița, nănași fiind Alexandru și Eugenia Pugna, Matilda Pascal Cojocărița și Ștefan Cigu.Evenimentul s-a petrecut după spectacolul de lansare la Centrul Cultural Municipal Bistrița, a două compact discuri - ''M-o facut mama jucând''si ''Poruncit-o badea-l meu'', inregistrate la studioul Orseviva din Cluj Napoca. I-au fost alături mulți colegi de cântec alături de celebra realizatoare TV Elise Stan și de apreciata interpretă a cântecului de pe Valea Someșului - Valeria Peter Predescu și bunul prieten Petre Petruse.

Discografie

Articol principal: Discografia Corneliei Ardelean Archiudean.

Coperta primului disc realizat de artista Cornelia Ardelean Archiudean intitulat Cornelia Ardelean

Primul disc apărut se intituleaza Cucule ce pene porti și a fost inregistrat cu orchestra radio Bucuresti dirijată de George Vancu. Urmatorul disc imprimat la Electrecord București, pe vinilin(!) s-a intitulat Drag mi-i badea subțirel ( 16 piese). Au urmat numerase compact discuri ( CD) și casete audio. La Studioul Glas Transilvan din Cluj Napoca - CD -ul si caseta Cucule ce pene porți ( 16 piese noi), La studioul Sonex din Zalău, caseta și CD-ul Zi-mi ceteraș zi-mi cu foc ( 12 piese ), In 1992, dublul compact disc M-o făcut mama jucând ( 16 piese) și Poruncit-o badea-l meu ( 16 piese) la studioul Orseviva condus de Sergiu Vitalian Vaida.
In toamna anului 2015, artista a scos pe piață albumul de cântece ȚI-AM CÂNTAT LUME O VIAȚĂ, ( 19 PIESE) culese din satul Ocnița și înregistrate in stil tradițional la Studioul maestrului Florentin Labiiș Pop, cu o orchestră dirijată demaestrul Anghel Urs.
Cântecele religioase ( pricesne și cântece de strană) au fost realizate și imprimate pe CD-urile; Blandul Păstor-pricesne ( 8 piese) la Studioul Glas Transilvan din Cluj Napoca, Duhule Sfinte Lumină Lină ( 9 piese), studioul Mirebon, Bistrița și Iisuse veșnic călător produs de Studioul Libris din Brașov ( 12 piese).
Colinde străbune - artista a înregistrat, prima în Romania,după 1989 două CD-uri cu colinde originale, cu grupul de colindători VIN COLINDĂTORII de la Cercul militar Bistrița - S-a născut un prunc în iesle, Glas Transilvan Cluj Napoca, 1996 ( 16 colinde) și albumul Hai cu toții să suim, Studio Center Beclean, 1998 (13 colinde). În anul 2003 a inregistrat cu grupul de copii Doinița al Cercului militar Bistrița, 25 de copiii, albumul de colinde Copilule cu ochi senini (17 colinde culese din satele câmpiei transilvane)